Etapele de dezvoltare ale copilului

Perioada prenatală

• Aceasta se întinde de la concepție până la naștere. 
• Se formează structura fundamentală a corpului.
•  În acestă perioadă vulnerabilitatea organismului la factorii de mediu este foarte mare.

Perioada de nou născut și sugar

• Această perioadă ce este cuprinsă între 0 și 1 an. 
• Are loc o creștere rapidă a abilităților motorii. 
• Sfârșitul perioadei este marcată de dezvoltarea atașamentului față de părinți, există capacitatea de învățare și memorare.

Copilăria timpurie

• Se desfășoară de la 1 la 3 ani. 
• Se conturează conștiința propriei persoane, apare limbajul.

Vârsta preșcolară

• Între 3 și 6 ani, sporește forța fizică a copilului și apar independența și autocontrolul, iar comportamentul este egocentric.
• Creativitatea și imaginația sunt mai dezvoltate.

Vârsta școlară mică

• În perioada de 6/7 până la 10/11 ani prietenii devin foarte importanți pentru copil.
• Apare gândirea logică concretă. 
• Abilitățile lingvistice.
•  Metamoria se îmbunătățesc. 

Preadolescența

• Pubertatea  incepe la 10/11 ani și durează până la 14/15 ani. 
• Pregnante sunt modificările fizice rapide și profunde, mai ales datorate schimbărilor la nivelul hormonal. 
• Organismul atinge maturitatea sexuală.

Adolescența 

•  Se derulează între 14/15 și 20 de ani,
•  Punctul central este căutarea propriei identități, dar apare și capacitatea de a gândi abstract (un rol important în această îl joacă părinții).

Nou-născut (de la naștere la o lună)

• Are loc o creștere rapidă în înălțime și greutate.

• Nou-născutul doarme cea mai mare parte a zilei;

• Își creează ciclurile nictemerale; toate simțurile există și se dezvoltă rapid.

• Creierul are circa o pătrime din greutatea la vârsta adultă.

• Comportamentul este preponderent reflexiv.

• Începe mielinizarea căilor neuronale vizuale.
•  Începe stadiul senzorio-motor.

• Poate învăța prin condiționare sau obișnuire.

• Comunică prin plâns și recunoaște sunetele auzite în uter. 

• Plânsul semnalează emoții negative; emoțiile pozitive sunt mai greu de detectat.

• Apariția nou-născutului modifică relațiile de familie.
• Părinții încep să se poarte diferențiat cu fetele și cu băieții.

1-6 luni:

• Sugarul întinde mâna după obiecte și le apucă. 
• Iși ridică și-și întoarce capul; se întoarce pe burtă; ar putea să se deplaseze târâș sau pe coate.

• Se dezvoltă perceperea reliefului obiectelor.
•  Vederea ajunge treptat la parametrii maximi. 
• Reflexele inutile dispar.

•  Cortexul motor se maturizează. 

• Mielinizarea căilor neuronale vizuale se prelungește până în luna a 5-a.

• Modificările în funcționarea creierului corespund diferențierii emoțiilor.

• Sugarul repetă comportamente ce determină rezultate plăcute.
• Gângurește; recunoaște cuvinte familiare.
• Sugarul arată interes față de alți bebeluși prin privire, gângurit și zâmbet.

6-12 luni:

• Sugarul stă în șezut fără sprijin.
• Stă în picioare cu sprijin, apoi stă în picioare singur.

• Ar putea să facă primii pași independenți.

• Dezvoltarea cortexului prefrontal permite funcții cognitive și mnezice superioare.

• Lobii frontali, sistemul limbic și hipotalamusul interacționează pentru a facilita procesarea cognitiv-emoțională.

• Recunoaște sunetele limbii materne; își pierde capacitatea de a percepe sunete în alte limbi.
• Rostește sunete fără sens (lalațiune), apoi imită sunetele limbii; ar putea să rostească primele cuvinte; folosește propoziții dintr-un singur cuvânt.

• Apar emoțiile elementare: bucurie, surprindere, tristețe, dezgust și furie.

12-18 luni:

• Creșterea în înălțime și greutate încetinește întru câtva.

• Copilul merge destul de bine.

• Poate înălța turnuri din cuburi de construit.

•  Copilul înțelege legăturile cauzale.

• Se implică în jocuri constructive.
• Caută obiectele în ascunzătoarea unde le-a văzut ultima oară. 
• Stările emoționale continuă să se diferențieze.
• Conștiința de sine se află în dezvoltare.

• Atenția acordată obiectelor cu defect sau deteriorate reflectă anxietatea față de propriile greșeli.

18-30 luni:

• Copilul poate să urce trepte.

• Desenele sale constau în mâzgăleli.

• Crește numărul de sinapse.

•  Se produce mielinizarea lobilor frontali; acest lucru ar putea sta la baza conștiinței de sine. Sinapsele inutile se pierd.

• Se atinge permanența obiectului.

• Poate alcătui constructe mentale și categorii. 

• Apare memoria episodică.

• Începe stadiul preoperațional.

• Se produce explozia denumirii obiectelor.

• Primele propoziți sunt deseori telegrafice.

• Copilul începe să se implice în conversații.

• Generalizează excesiv regulile limbii.

• Au apărut deja emoțiile de autoevaluare (stânjeneală, invidie, empatie), precum și presursorii rușinii și ai vinovăției.
• Debutează atitudinea negativă.
• Apar trăiri afective de autoevaluare.
• Se dezvoltă dorința de autonomie.
• Conflictele cu frații mai mari se intensifică.
• Jocul cu alți copii este preponderent paralel.
• Copilul se recunoaște pe sine în oglindă. 
• Apare conștiința diferențierii sexelor.
• Copilul ar putea manifesta comportamente prosociale. 
• Vinovăția, rușinea și empatia stimulează dezvoltarea morală.
• Apare agresivitatea în conflictele pentru jucării și spațiu.

30-36 luni:

• Copilul are dentiția de lapte completă.

• Poate să sară pe loc.
• Neuronii continuă să fie supuși integrării și diferențierii.
• Copilul știe să numere; cunoaște denumirea culorilor de bază.
•  Ințelege analogiile cu privire la lucrurile familiare; poate să explice relațiile cauzale familiare.
• Învață aproape zilnic cuvinte noi, combină trei sau mai multe cuvinte și poate rosti până la 1000 de cuvinte.
• Prezintă o capacitate tot mai mare de a "descifra" emoțiile, stările psihice și intențiile altor oameni.
• Copilul vădește tot mai mult interes față de alți oameni, îndeosebi față de copii.
• Aplică la propria persoană termeni descriptivi.
• Agresivitatea devine mai mult verbală decât fizică.

3-4 ani:

• Copilul poate să copieze forme și să facă desene; poate să toarne lichide, să mănânce cu tacâmuri și să folosească singur toaleta. 
• Se îmbracă ajutat.

• Creierul circa 90% din greutatea la vârsta adultă.
• Este vizibilă înclinația spre a folosi o mână mai mult decât pe cealaltă.
• Mielinizarea căilor nervoase aferente auzului este completă.
• Înțelege simboluri.
• Poate să apară memoria biografică.
• Se implică în jocuri de rol; poate să facă socoteli cu imagini, folosind numere întregi; înțelege subdiviziunile întregului.
• Vocabularul, morfologia și sintaxa se îmbunătățesc și sunt mai complete.
• Atitudinea negativă ajunge la apogeu; sunt frecvente crizele de furie.
• Conștiința explicită a mândriei și a rușinii este foarte redusă. 
• Se dezvoltă abilitățile literare incipiente. 
• Copilul vădește tot mai mult interes față de alți oameni. 
• Jocul de rol are tematici sociale.
• Conflictele între frați cauzate de proprietatea asupra bunurilor sunt frecvente.
• Copiii se joacă cu alți copii de același sex, întărind comportamentul tipic sexului.
• Autodefinirea este axată pe trăsăturile exterioare.
• Gândirea despre sine este "tot sau nimic".
• Altruismul și alte comportamente prosociale devin mai frecvente.
• Motivația constă în dobândirea laudelor și evitarea dezaprobării.
• Vinovăția și grijile referitoare la greșeli ating apogeul.
•  Raționarea morală este rigidă.

5-6 ani:

• Copilul poate să coboare pe scări fără ajutor, să țopăie, să sară și să-și schimbe direcția de deplasare; se îmbracă fără ajutor.

• Creierul a ajuns aproape la dimensiunile adulte, dar nu este pe deplin dezvoltat. 
• Ariile corticale corelate cu limbajul se maturizează.
• Teoria despre minte se maturizează: copilul poate face diferența între realitate și imaginație.
• Encodarea, generalizarea și construirea de strategii încep să fie mai eficiente.
• Vorbirea este aproape adultă și vocabularul rostit conține circa 2600 de cuvinte.
• Copilul înțelege aproximativ 20000 de cuvinte; poate să repovestească un fir narativ.
• Atitudinea negativă intră în declin.
• Copilul recunoaște mândria și rușinea la alții, dar nu și la sine.
• Se pot forma tiparele comportamentului de tiranizare. 
• Sentimentul competenței este în dezvoltare.
• Conștiința apareteneței la sex devine constantă.
• Raționarea morală devine mai felxibilă.

7-8 ani:

• Echilibrul și controlul asupra corpului se îmbunătățește. 
• Viteza și abilitatea de a arunca obiecte se îmbunătățește.

• Se produce eliminarea sinapselor inutile.
•  Începe stadiul operațiilor concrete.
• Copilul înțelege cauza și efectul, așezarea în serie, deducția tranzitivă, includerea în clase, raționamentul inductiv și conservarea.
• Procesarea a două sau mai multe sarcini odată devine mai ușoară. 
• Se îmbunătățesc abilitățile pragmatice.
• Copilul este conștient de propria mândrie și rușine.
• Jocul de-a tăvăleala este obișnuit la băieți, ca mod de a concura pentru dominație.
• Concepția despre sine este mai echilibrată și mai realistă. 
• Sentimentul valorii personale devine explicit.
• Raționarea morală devine tot mai flexibilă.
• Sporesc comportamentele empatice și prosociale.

9-11 ani:

• Fata obișnuită începe să prezinte schimbări puberale, apoi începe valul de creștere al adolescenței.

• Eliminarea sinapselor nedorite continuă până în adolescență. Sporește capacitatea de luare în calcul a mai multor perspective. 
• Strategiile mnezice se îmbunătățesc.
• Înțelegerea sintaxei și a structurii frazei este mai complexă. 
• Înțelegerea și reglarea emoțiilor sporesc. 
• Copilul înțelege mai bine diferența între vinovăție și rușine.
• Părintele și copilul împart reglarea conduitei. 
• Conflictele între frați ajută la dezvoltarea abilităților de rezolvare a conflictelor.
• Prieteniile devin mai intime. 
• Imaginea copilului devine tot mai importantă, mai ales pentru fete.
• Raționarea morală este dirijată tot mai mult de simțul dreptății.
• Copilul vrea să fie cuminte, ca să păstreze ordinea socială.

12-15 ani:

• Băiatul obișnuit intră la pubertate și evidențiază vălul de creștere al adolescenței.

• Lobii frontali încă nu sunt dezvoltați deplin; procesarea informațiilor s-ar putea efectua în ariile din lobii temporali care au de a face cu reacțiile emoționale și instinctuale.
• Poate ajunge la stadiul operațiilor formale; sunt folosite abstarcțiunile și raționamentul ipotetico-deductiv.
• Volumul memoriei trece la șase cifre.
• Principala dezvoltare se produce tot la nivelul abilităților pragmatice. 
• Argoul adolescenților este un semn distinctiv al dezvoltării identității. 
• Oscilațiile de dispoziție ar putea deveni tot mai frecvente.

16-18 (20) ani:

• După pubertate, sistemul de stabilire a ritmului nictemeral și ritmurile biologice se schimbă, afectând ciclul somn-veghe.

• Băieții și fetele ajung la înălțimea maximă.
• Conexiunile între celulele corticale continuă să se îmbunătățească, inclusiv la începutul vârstei adulte. 
• Părțile cortexului care controlează atenția și memoria sunt mielinizate aproape complet.
• Capacitatea de folosire a raționamentului ipotetico-deductiv sporește. 
• Baza de cunoștințe continuă să crească.
• Adolescentul înțelege circa 80000 de cuvinte. 
• Oscilațiile de dispoziție devin mai rare și mai puțin intense.
• Este tot mai capabil să își exprime propriile emoții și să înțeleagă sentimentele altora. Independența față de părinți se amplifică.
• Relațiile între frați devin în mai mare măsură egalitare, mai puțin intense și mai puțin apropiate.
• Prieteniile sunt mai intime decât în orice altă perioadă. 
• Intimitatea se poate transforma în relații amoroase. 
• Majoritatea adolescenților se implicată în activități sexuale.

Bibliografie:

Piaget, J., Inhelder, B., (2005), Psihologia copilului, Editura Cartier.

Sion, G., (2003), Psihologia vârstelor, Editura Fundației România de Mâine, București;

Verza, E., (1993), Psihologia vârstelor, Editura Hyperion, București.

Crețu, T., (2016), Psihologia vârstelor, Colecția Psihologia Copilului și Parenting.

Mihai Păun, psiholog