Dincolo de oboseala: burnout-ul din perspectiva psihologica

     Burnout-ul, cunoscut si sub denumirea de sindromul epuizarii profesionale, reprezinta o problema psihologica tot mai frecvent intalnita in societatea moderna, caracterizata prin ritm alert de munca, presiune constanta si asteptari ridicate. Termenul a fost introdus pentru prima data in anii 1970 de psihologul Herbert Freudenberger si se refera la o stare de epuizare fizica, emotionala si mentala cauzata de stresul profesional cronic.

Ce este burnout-ul din punct de vedere psihologic

     Din perspectiva psihologica, burnout-ul nu este doar o stare de oboseala, ci un proces complex care apare atunci cand resursele interne ale unei persoane sunt depasite de cerintele mediului profesional. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) descrie burnout-ul ca un fenomen ocupational, nu ca o afectiune medicala, care rezulta din stresul cronic la locul de munca ce nu a fost gestionat eficient.

    Psihologia evidentiaza faptul ca burnout-ul afecteaza modul in care individul gandeste, simte si se raporteaza la munca, la ceilalti si la sine.

Dimensiunile burnout-ului

Modelul clasic propus de Christina Maslach identifica trei dimensiuni principale ale burnout-ului:

1. Epuizarea emotionala

Aceasta este componenta centrala a burnout-ului si se manifesta printr-un sentiment profund de oboseala, lipsa de energie si incapacitatea de a face fata solicitarilor zilnice. Persoana simte ca nu mai are resurse emotionale pentru a continua.

2. Depersonalizarea (sau cinismul)

Aceasta dimensiune se refera la dezvoltarea unei atitudini negative, distante sau cinice fata de munca, colegi sau beneficiarii activitatii profesionale. Din punct de vedere psihologic, depersonalizarea este un mecanism de aparare prin care individul incearca sa se protejeze de suprasolicitarea emotionala.

3. Scaderea realizarii profesionale

Persoana afectata de burnout tinde sa-si evalueze negativ competentele si performantele, simtindu-se ineficienta, inutila sau lipsita de succes profesional. Aceasta perceptie afecteaza stima de sine si motivatia.

Cauzele psihologice ale burnout-ului

Burnout-ul apare ca urmare a interactiunii dintre factori individuali si organizationali:

• Stres profesional cronic si volum excesiv de munca
• Lipsa controlului asupra sarcinilor si deciziilor
• Dezechilibrul intre efort si recompensa
• Perfectionismul si standardele personale foarte ridicate
• Nevoia excesiva de validare si dificultatea de a seta limite
• Lipsa sprijinului social la locul de munca

Din perspectiva psihologica, persoanele cu un nivel ridicat de responsabilitate, empatie sau implicare emotionala (de exemplu cadre medicale, profesori, psihologi, asistenti sociali) sunt mai vulnerabile la burnout.

Simptomele burnout-ului

Simptomele pot fi grupate in mai multe categorii:

• Emotionale: iritabilitate, anxietate, tristete, apatie, sentiment de gol interior
• Cognitive: dificultati de concentrare, scaderea creativitatii, gandire negativa
• Comportamentale: retragere sociala, procrastinare, absenteism
• Fizice: oboseala cronica, insomnii, dureri de cap, tensiune musculara

Psihologic, burnout-ul poate fi confundat cu depresia, insa acesta este strict legat de contextul profesional.

Impactul burnout-ului asupra sanatatii psihice

Netratat, burnout-ul poate avea consecinte serioase asupra sanatatii mintale, favorizand aparitia tulburarilor de anxietate, depresiei, scaderii stimei de sine si sentimentului de inutilitate. De asemenea, poate afecta relatiile personale si calitatea vietii in general.

Preventie si interventie psihologica

Abordarea burnout-ului implica atat schimbari la nivel individual, cat si organizational:

Strategii individuale

• Dezvoltarea abilitatilor de gestionare a stresului
• Stabilirea limitelor sanatoase intre viata profesionala si cea personala
• Constientizarea nevoilor emotionale
• Practicarea auto-compasiunii si reducerea perfectionismului
• Consilierea sau psihoterapia

Strategii organizationale

• Crearea unui mediu de lucru suportiv
• Claritatea rolurilor si a responsabilitatilor
• Recunoasterea eforturilor angajatilor
• Promovarea echilibrului munca–viata personala

Concluzie

Burnout-ul este o problema psihologica complexa, cu impact semnificativ asupra individului si organizatiilor. Intelegerea acestui sindrom din perspectiva psihologica este esentiala pentru preventie si interventie timpurie. Prin constientizare, sprijin si strategii adecvate, burnout-ul poate fi prevenit sau gestionat eficient, contribuind la mentinerea sanatatii mintale si a satisfactiei profesionale.

Bibliografie:

Maslach, C., & Jackson, S. E. (1981) The measurement of experienced burnout. Journal of Occupational Behavior, 2(2), 99–113.

Maslach, C., Schaufeli, W. B., & Leiter, M. P. (2001) Job burnout. Annual Review of Psychology, 52, 397–422.

Freudenberger, H. J. (1974) Staff burnout. Journal of Social Issues, 30(1), 159–165.

Schaufeli, W. B., & Enzmann, D. (1998) The burnout companion to study and practice: A critical analysis. London: Taylor & Francis.

Leiter, M. P., & Maslach, C. (2005) Banishing burnout: Six strategies for improving your relationship with work. San Francisco: Jossey-Bass.

Lazarus, R. S., & Folkman, S. (1984) Stress, appraisal, and coping. New York: Springer.

World Health Organization (WHO) (2019) Burn-out an occupational phenomenon (ICD-11). Geneva: World Health Organization.

Mihai Paun, psiholog